CJUE a fost sesizată cu o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de societatea TERRACULT SRL în fața Curții de Apel Timișoara – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal într-o cauză fiscală aflată în recurs, având ca obiect anularea unei decizii de impunere emise de autoritatea fiscală și rambursarea sumei plătite cu titlu de TVA stabilit suplimentar prin respectiva decizie, pe care societatea susținea că nu o datora.

Starea de fapt conturată în cauza a fost în sensul că în cursul anului 2013 societatea contestatoare a livrat unui partener extern, societate comercială de drept german, diverse cantități de cereale, fiind emise facturi specifice unor livrări intracomunitare. Ulterior, în urma unor verificări efectuate de autoritatea fiscală, a rezultat ca marfa livrată nu a părăsit teritoriul României, iar astfel, în urmă unui control efectuat la societate, autoritatea fiscală română a reconsiderat operațiunile de livrare că livrări naționale, stabilind în sarcina societății obligația de a colecta TVA aferent acestor livrări.

Ulterior acestui prim control efectuat de autoritatea fiscală română, fără a contesta decizia de impunere, societatea s-a conformat dispozițiilor organului de control în sensul de a storna facturile de livrări intracomunitare emise inițial, dar a decis să emită facturi de corecție conform realității faptice, și anume pentru livrări naționale cu aplicarea măsurilor de simplificare privind taxarea inversă a TVA (dat fiind că s-a adeverit că entitatea română către care au avut loc livrările era la rândul său o persoană impozabilă, valabil înregistrată în scop de TVA).

Această manieră de a proceda a societății a fost invalidată de către autoritatea fiscală, care în urma unui al doilea control efectuat la societate a concluzionat că societatea nu avea dreptul de a emite facturile de corecție în sensul celor de mai sus – adică aplicând taxarea inversă a TVA – întrucât acestea ar fi anulat în mod nelegal efectele deciziei de impunere emise inițial, în urma primului control, care impunea societății să colecteze TVA pentru respectivele livrări.

Astfel, CJUE a fost chemată să clarifice în ce măsură principiile care guvernează regimul TVA, și mai ales principiul neutralității, prevalează asupra practicii administrative a organului fiscal național de a nu mai permite unei persoane impozabile care a efectuat operațiuni cu privire la care s-a dovedit ulterior că întră sub incidența mecanismului de taxare inversă a TVA-ului să își corecteze ulterior facturile referitoare la aceste operațiuni, motivat de faptul că perioada în care au fost realizate operațiunile a făcut deja obiectul unei inspecții fiscale finalizate prin emiterea unei decizii de impunere necontestate.

Prin Hotărârea Curții din 2 iulie 2020, Curtea (Camera a cincea) a statuat:

Dispozițiile Directivei 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2013/43/UE a Consiliului din 22 iulie 2013, precum și principiile neutralității fiscale, efectivității și proporționalității trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale sau unei practici administrative naționale care nu permite unei persoane impozabile care a efectuat operațiuni cu privire la care s-a dovedit ulterior că intră sub incidența mecanismului de taxare inversă a taxei pe valoarea adăugată (TVA) să corecteze facturile referitoare la aceste operațiuni și să se prevaleze de aceasta prin rectificarea unei declarații fiscale anterioare sau prin depunerea unei noi declarații fiscale care să ia în considerare corecția astfel efectuată, în vederea rambursării TVA-ului facturat și plătit fără a fi datorat de această persoană impozabilă, pentru motivul că perioada în care au fost realizate operațiunile respective a făcut deja obiectul unei inspecții fiscale la finalul căreia autoritatea fiscală competentă a emis o decizie de impunere care, nefiind contestată de persoana impozabilă menționată, a rămas definitivă.